Cred că nu e om să nu vrea mai
mult decât are, fie din cele materiale, fie din cele imateriale: sănătate,
avere, influență/putere, liniște, pregătire/talent, relații frumoase etc. E
dreptul nostru și e firesc să dorim să evoluăm pozitiv, să progresăm, să ne
împlinim cumva.
Și asta nu se întâmplă pur și simplu, doar pentru
că vrem. Trebuie să investim ceva, să consumăm anumite resurse, fie bani și
timp, fie energie fizică și psihică sau câte și mai câte altele. De mici
consumăm ca să ne facem mari. La început au alții grijă să ne dea să mâncăm
(părinții, învățământul obligatoriu ș.a.). Începem cu laptele matern și apoi
meniul nostru se tot imbogățește. Ne regăsim apoi adulți, pe picioarele
noastre. Ce ”mâncăm” ACUM ca să ne facem ”mari”?!
Am tot amânat să
abordez subiectul, chiar dacă mă bântuie de ceva vreme. Între timp l-au
remarcat și alții. De exemplu, Daniel Goleman (îl știți - cel cu Inteligența Emoțională)
vorbește despre ”Mental Junk Food”, cu referire la hrănirile noastre interioare
– găndurile/obsesiile noastre limitative, care ne pun piedici în creștere/dezvoltare.
Pe de altă parte, d-na. Elisabeta Stănciulescu (autoarea ”daci-as”) ne face
atenți în privința ”Fast Food Intelectual” având în vizor hrănirile nostre
exterioare – superextraordinaramultitudine de rețete panaceu (bineînțeles și
universal!) pentru Fericire / Sănătate / Succes / alte alea. În acest context, Alex.
(Storyteller) Glod a făcut publică descoperirea unei noi specii de ”bucătari” –
”Speaker-ul de stepă” (căutați video, merită!).
Ați remarcat titluri ca. ”N alegeri pe care le fac
...” sau ”Ț căi către ...” sau ”Trebuie să știți care sunt ...” destinate
Dezvoltării Personale? Mie îmi evocă o situație în care pentru tratarea unei
anumite afecțiuni ar exista o unică prescripție medicală, pe care cei afectați
o dau din mână în mână (fără alte analize personalizate), sau o unică modalitate
de a interpreta un rol în film/teatru, o piesă muzicală. Asemenea ”gustări” pot
avea ca rezultat doar fluidizarea traficului in-out dintre urechile nostre, dar ne pot deschide calea spre
auto-sabotaj și pot avea și componente halucinogene care ne îndepărtează, atât
de prezent, cât și de viitorul dorit. Suntem oameni și nu cred că instrucțiuni
precum: ”După alimentarea la rețea, se apasă butonul ON/POWER!” ne sunt
potrivite.
Eu nu cunosc pe nimeni
care, doar în urma unor asemenea texte/vizionări motivațional-inspiraționale,
fără motivația internă, proprie și
personală și musai urmată de fapte/acțiune,
să obțină rezultatele dorite. Cu
toate că unele sună frumos și au și valoare nutritivă, ”mâncarea” e bine să fie
atent ”mestecată”, chiar cu riscul de a ne mușca limba uneori. Avem nevoie de
timp pentru asta, de timp pentru a încerca/experimenta pe pielea noastră,
pentru a reflecta și a ne desena pe aceste baze drumul propriu spre mai binele
nostru.
În "bucătăria" mea, mă bazez în general pe ingredientele/resursele
provenite din mediul universitar/academic; parcă sunt mai bio. O ”masă” cu adevărat hrănitoare cred că trebuie să cuprindă
workshop/training experiențial, coaching, participarea în grupuri/cluburi de
oameni cu care îmbrățișăm pasiuni/preocupări comune și munca cu noi înșine – cel mai important, mai dificil și mai plăcut.
În aceste timpuri
suntem ocupați și ne grăbim. Sigur e mai simplu să mâncăm din mers. Suntem
tentați să alegem calea cea mai ușoară, să înghițim pe nemestecate. Dar, chiar
apucăm să ne bucurăm de gust și să asimilăm nutrienți valoroși?
Da, Dezvoltarea Personală e cool ...numai dacă asta înseamnă învățare veritabilă perpetuă!
Deci,
așadar și prin urmare, cu ce ne hrănim?
Iunie
2015
